“Dar pentru ca am jurat, nu le pot spune asa cum mi-au fost spuse mie cu limba de moarte, ci le destainuiesc în parabole si legende, în anecdote si imagini. De când s-a prapadit Generaleasa, eu nu fac altceva, nu pot face altceva decât sa va spun, dar voalate ca într’o oglinda veche, cum a fost oglinda noastra, nu pot face altceva decât sa vorbesc, în imagini si parabole, de taina care mi a fost încredintata. Si nu numai voua, familiei si prietenilor ci si celor pe care îi întâlnesc din întâmplare. Sunt uneori ispitit sa opresc oamenii pe strada, evident, nu pe oricine, dar anumiti oameni în care mi se pare ca ghicesc un anumit semn. În sfîrsit, asta e alta poveste. Dar, Luchian, eu numai despre asta vorbesc! Daca n’as fi vorbit, mi’as fi pierdut mintile!”

– Mircea Eliade, “Uniforme de General” - nuvelă, 1971

(”2007: Anul Mircea Eliade” ~ Thursday eZine © D.C.)

“În scurtă vorbă, minorităţile din Camere nu trebuesc şi nu pot să arate o părere, pentrucă cum stau astăzi lucrurile, cu zorul cu care suntem chemaţi să retezăm cestiunea, o părere arătată în Camere este o părere propusă, asupra căreia neîntârziat trebue să se deschiză arzătoare desbateri, şi nu minorităţile sunt chemate a propune o deslegare mai nainte de a-şi fi dat guvernul şi majoritatea părerea.

Aşa stă lucrul, şi de aci nu poate ieşi guvernul şi partidul roşu.”

– “Apelul la Unire” © Ion Luca Caragiale

(”Adevarata Românie pitoreasca” ~ Thursday eZine © D.C.)

- Dar, s-a întâmplat şi liberalii să se hotărască
atunci să strige, ca să auză ţara, că vor ciocoii
să o vânză la americani… Şi când au văzut ciocoii
că nu merge, s-au închinat cu plecăciune americanului,
şi americanul a-nţeles cum devine politica,
şi-a luat geamantanele şi a plecat.
- Care va să zică am rămas cu buzele umflate.
- Ba nu, fiindcă au căzut ciocoii
şi au venit liberalii, şi acuma…
- Ce?
- Acuma, zice că vine neamţul…
- Apoi, neamţul dă cât da americanul?
- Dacă n-o da tocmai atâta, tot o să dea ceva…
- Apoi are de unde?
- Are; şi dacă n-o avea destul, o să ia acuma
el tovarăş pe americanul la parte…

– “Politică înaltă” © Ion Luca Caragiale
(Thursday eZine © D.C.)

Am impresia că dacă i-aş adresa următoarea întrebare:
te îmbarci cu mine pe-un submarin galben
ce va sări peste două ceasuri în aer?,
ar răspunde pe loc:
Da, desigur, aşteaptă numai o clipă
să-mi schimb pantofii, să mă pudrez.

“Jurnalul oficial al misiunii Scorbowski” - Leonida Neamţu